(adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică.
care place, care trezește admirația din punct de vedere moral.
(despre timp) senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice).
(despre lucruri sau fapte) important, considerabil, remarcabil.
frumos — adverb
în mod plăcut, armonios, estetic.
potrivit, bine; așa cum se cuvine.
frumos — substantiv
categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.