(v.tranz.) a prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie.
(v.tranz. și refl.) a face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
(despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) a provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).
(v.intranz.) (despre corpuri fierbinți) a iradia căldură mare; a dogori.
(v.refl. fig.) (fam.) a se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș.
frig — substantiv
temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzația de rece.
senzație de rece provocată de temperatura joasă a mediului.
(la pl.) temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzația de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane.
malarie.
(fig.) stare de neliniște, de agitație puternică; emoție.
frig — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru frige.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru frige.
forma de persoana a III-a plural la prezent pentru frige.