capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
tărie, putere.
energie (morală).
aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
(de obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) totalitatea unităților militare ale unui stat; armată.
energie existentă în natură.
(fiz.) acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; (spec.) acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
(fiz.; înv.) energie.
putere de constrângere, violență.
forță — verb
(v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
(v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
(mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.