(v.intranz.) a emite un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură.
(despre unele păsări) a scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului.
(v.tranz.) (la spectacole, manifestări sportive etc.) a-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături.
a cânta din fluier.
a emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare.
(despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera.
fluier — substantiv
instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri.
instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare.
(tehn.) dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare.