← faci (toate sensurile)

Definiția cuvântului „faci”

faci — verb

  1. (v.tranz.) a întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect.
  2. a procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva.
  3. a construi, a clădi; a ridica, a așeza.
  4. a găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.
  5. a compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.
  6. a stabili o lege, o convenție, o înțelegere.
  7. a câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere.
  8. a pregăti ceva într-un anumit scop.
  9. a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).
  10. (despre femei) a naște.
  11. (despre soți) a procrea.
  12. (despre mamifere) a făta.
  13. (despre păsări) a oua.
  14. (despre pomi) a produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc.
  15. (despre ființe și plante) a căpăta, a dobândi; a-i apărea.
  16. a se îmbolnăvi de...
  17. a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a...
  18. a determina, a convinge.
  19. a obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să...
  20. a predispune la ceva; a îndemna.
  21. a determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație.
  22. a preface, a schimba, a transforma în...
  23. a zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de...
  24. a săvârși, a făptui, a comite.
  25. a provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui.
  26. a arăta, a manifesta, a acorda.
  27. a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini.
  28. a juca (un meci).
  29. a exercita, a practica o meserie.
  30. a studia, a urma un curs sau o formă de învățământ.
  31. (cu complementul "semn") a atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn.
  32. a parcurge, a străbate un drum sau o distanță.
  33. a petrece, a parcurge un interval de timp.
  34. (v.intranz.) a proceda; a acționa; a se comporta.
  35. (v.refl.) (în construcții interogative) a se descurca într-un anumit fel.
  36. a-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).
  37. (în superstiții, determinat prin "a bine", "a rău", "a ploaie" etc.) a prevesti, a cobi.
  38. (pop.; în superstiții) a vrăji, a fermeca; a descânta.
  39. a valora, a prețui; a costa.
  40. (la pers. 3; cu valoare impersonală) a fi vrednic (de a...), a merita (să...).
  41. a se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...).
  42. (v.refl.) (fam.) a se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia.
  43. a zice, a spune.
  44. (v.refl.) (despre zi, noapte, întuneric etc.) a se produce, a se ivi, a se lăsa.
  45. (impers.) (pop.) a i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație).
  46. (despre drumuri, văi etc.) a se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor).
  47. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) a se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de...
  48. a fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de...
  49. (pop.) a se întâmpla.
  50. a ajunge, a deveni.
  51. a ajunge la numărul de..., la un total de...
  52. a îmbrățișa cariera de..., a deveni.
  53. (v.intranz.) a îndeplini o treabă sau o funcție ocazională.
  54. (determinat prin "la loc", "din nou", "iarăși" etc.) a redeveni.
  55. a se preface, a simula.
  56. (v.intranz.) a-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de...

faci — verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru face.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru face.