(v.intranz.) (despre gaze) a produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
(v.intranz.) (despre unele ființe) a sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare.
fâsâit — substantiv
fâsâială.
fâsâit — verb
formă alternativă pentru fâșâi.
fâsâit — verb
(v.intranz.) a produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc.
fâsâit — substantiv
faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură.