excepție (toate sensurile)

Definiția cuvântului „excepție”

excepțiesubstantiv

  1. abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
  2. abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
  3. mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.