Definiția cuvântului „el”

el — pronume

1. persoana a treia (singular), el se referă la o persoană terță de sex masculin.
2. (ține locul persoanei despre care se vorbește)
3. (fam.; la sg.) soț, bărbat.
4. (la genitiv, în formele „lui, ei, lor”, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă)
5. (la dativ, în formele „lui, ei, îi, i, lor, le li”, cu funcție de complement indirect sau de atribut)
6. (în forma i, cu valoare neutră)
7. (în acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct)
8. (precedat de prepoziții, în formele el, ei)
9. (precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră)