Definiția cuvântului „dulceață”

dulceață — substantiv

1. însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; (p.ext.) gust plăcut al unei mâncări sau băuturi.
2. preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr.
3. aliment extrem de gustos; bunătate.
4. (fig.) calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută.
5. plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire.
6. (fig.) blândețe, bunătate, duioșie.