Definiția cuvântului „duc”

duc — verb

(v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.
a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
(v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
(v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.
a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.
a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
a purta războaie, lupte, tratative etc.
a depune, a presta o muncă.
a trage, a trasa linii.
(v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
a colinda, a cutreiera (fără țintă).
a pluti pe apă sau a zbura în aer.
(despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
(fig.) a trece; a dispărea.
a muri; a se sfârși.
(v.intranz.) a rezista la...