(v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...
(v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
(v.intranz.) a purta o dispută.
a vorbi în contradictoriu.
disputa — substantiv
forma de singular articulat pentru dispută.
disputa — substantiv
discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; (p.ext.) ceartă.
luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; (spec.) întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive.