Definiția cuvântului „dihotomie”

dihotomie — substantiv

1. (log.) diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial.
2. mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale, care se împart la rândul lor în două părți egale etc.