(v.tranz.) a scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot.
(v.tranz.) (fig.) a face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi.
dezrădăcinat — adjectiv
(despre plante) care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot.
(p.anal.) (despre oameni) care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață).