(v.refl. tranz.) a ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; (fig.) a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață.
(v.refl.) (despre un lichid foarte rece) a deveni mai puțin rece.
(v.refl.) (despre pământ) a se dezgheța.
dezmorțit — adjectiv
(despre ființe) ieșit din amorțeală, trezit din toropeală; (fig.) trezit din starea de pasivitate; reînviat.