← destins (toate sensurile)

Definiția cuvântului „destins”

destins — verb

  1. (înv.) a coborî, a se da jos.

destins — verb

  1. (v.refl.) a se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre nervi sau stări de surescitare) a se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta.
  3. (v.refl.) (despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) a se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire).

destins — adjectiv

  1. care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniștit.