← deschis (toate sensurile)

Definiția cuvântului „deschis”

deschis — verb

  1. (v.tranz.) a da la o parte, a împinge în lături o ușă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva.
  2. a descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu, dând la o parte ușa sau capacul care o închide.
  3. a descuia.
  4. (v.refl.) (despre ferestre și uși) a lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre...
  5. a îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui.
  6. (v.tranz.) a desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns.
  7. (v.tranz.) a desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoștință de conținut).
  8. a întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărți, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină.
  9. a face o incizie sau o intervenție chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului.
  10. (v.refl.) (despre pământ sau formații ale lui; p. anal. despre valuri) a se despica, a se crăpa.
  11. (despre găuri sau crăpături) a se forma.
  12. (despre răni) a începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis.
  13. (despre flori) a-și desface petalele.
  14. (despre peisaje, priveliști) a se înfățișa vederii, a se desfășura.
  15. (v.tranz.) (adesea fig.) a săpa, a tăia, a croi un drum, o șosea, o cărare.
  16. (v.tranz.) a porni o acțiune (juridică), a face începutul; a începe.
  17. a face prima mișcare într-o partidă de șah.
  18. a trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acțiune ofensivă.
  19. (v.tranz.) a face să ia naștere, să funcționeze, a înființa, a organiza o școală, o instituție etc.
  20. (v.refl.) (despre culori sau obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai luminoasă, mai apropiată de alb.
  21. (v.tranz. și refl.) (fig.) a da sau a căpăta o înfățișare luminoasă, prietenoasă.
  22. (v.refl.) (despre vocale) a trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise.

deschis — adjectiv

  1. (despre uși, porți, capace etc.) dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură.
  2. (despre încăperi, lăzi etc.) cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate.
  3. (despre vehicule) neacoperit.
  4. (fig.) (adesea adverbial) lipsit de ascunzișuri, de fățărnicie; franc, sincer.
  5. (despre războaie, certuri etc.) declarat, manifest.
  6. (despre obiecte care se pot închide) cu marginile (sau cu părțile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns.
  7. (despre ochi) cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; (fig.) care nu doarme, care e treaz, vigilent.
  8. (despre mână) cu degetele întinse, răsfirate; (fig.) darnic.
  9. (despre brațe) desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrățișa pe cineva.
  10. (despre aripi) desfăcut, întins pentru zbor.
  11. (despre răni) care sângerează sau supurează, care nu este vindecat.
  12. (despre terenuri) neîngrădit, neîmprejmuit; (p.ext.) care se întinde pe o mare distanță; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole.
  13. (despre circuite electrice) care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate.
  14. (despre culori) cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar.

deschis — verb

  1. forma de participiu trecut pentru deschide.

deschis — verb

  1. formă alternativă pentru deschide.

deschis — adjectiv

  1. formă alternativă pentru deschis.