descântecul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „descântecul”

descânteculsubstantiv

  1. faptul de a descânta.
  2. formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură.

descânteculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru descântec.