desantul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „desantul”

desantulsubstantiv

  1. trupe parașutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă.
  2. trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri.

desantulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru desant.