Definiția cuvântului „dăbălăzat”
dăbălăzat — verb
- (v.tranz.) (reg.) (despre animale) a-și lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști.
- (v.refl.) (despre oameni) a slăbi, a se moleși.
dăbălăzat — adjectiv
- (reg.; despre buze, urechi etc.) lăsat în jos, pleoștit.