(v.tranz.) a deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.
(v.intranz.) a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn.
(v.refl.) (despre obiecte) a se deschide (puțin).
căscat — substantiv
faptul de a căsca; căscătură, căscare.
căscat — adjectiv
care stă cu gura deschisă, privind neatent; (p.ext.) nătăfleț, bleg, neatent.