(v.tranz.) a deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.
(v.intranz.) a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn.
(v.refl.) (despre obiecte) a se deschide (puțin).
căsca — substantiv
acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului.
dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului.
dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.