Definiția cuvântului „călca”

călca — verb

(v.intranz.) a pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși.
a trece pășind peste ceva.
(v.tranz.) (pop.; despre bărbătușul păsărilor) a fecunda.
(v.intranz.) a intra, a veni undeva, a se abate.
(v.tranz.) a cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc.
(v.tranz.) (fig.) a încălca pustiind și prădând.
(fam.) a veni fără veste undeva sau la cineva.
(v.tranz.) a strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele.
a bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele.
a tescui strugurii cu picioarele.
(v.intranz.) a înfrânge o pornire sau un sentiment.
a nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc.
(v.tranz.) a netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat.