cântul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cântul”

cântulsubstantiv

  1. muchie, latură a unor obiecte.
  2. parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru.
  3. margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor.

cântulsubstantiv

  1. cântare, cântec; ciripit de păsări.
  2. poezie (însoțită uneori de melodie).
  3. parte, diviziune a unui poem epic.

cântulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cant.

cântulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cânt.