← cânt (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cânt”

cânt — verb

  1. (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
  2. (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
  3. (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
  4. (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.

cânt — substantiv

  1. muchie, latură a unor obiecte.
  2. parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru.
  3. margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor.

cânt — substantiv

  1. cântare, cântec; ciripit de păsări.
  2. poezie (însoțită uneori de melodie).
  3. parte, diviziune a unui poem epic.

cânt — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cânta.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cânta.