cursa (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cursa”

cursaverb

  1. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
  2. (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
  3. a pluti.
  4. (despre sânge) a circula.
  5. (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
  6. a supura.
  7. (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
  8. a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
  9. a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
  10. a atârna, a spânzura.
  11. (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
  12. (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
  13. (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
  14. (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
  15. (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.

cursaverb

  1. formă alternativă pentru curge.

cursasubstantiv

  1. distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit.
  2. (concr.) vehicul care parcurge o astfel de distanță.
  3. distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mișcare rectilinie alternativă.
  4. (fam.) drum, alergătură.
  5. (sport) întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc.
  6. întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai.
  7. dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană.
  8. (fig.) mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră.
  9. (înv.) un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile.

cursasubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cursă.