← cuprins (toate sensurile)Definiția cuvântului „cuprins”
cuprins — verb
- (v.tranz.) a prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele.
- (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) îmbrățișa.
- (înv.) a lua prizonier; a captura.
- (fig.) a îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște.
- a închide în sine; a îngloba.
- (despre o haină) a fi potrivită pentru corpul cuiva.
- (reg.) a bara, a bloca, a închide un drum.
- (v.tranz. și fig.) a acoperi din toate părțile; a învălui.
- (v.tranz.) a pune stăpânire; a cuceri.
- (fig.) (despre idei, mișcări sociale) a pătrunde în...; a atrage.
- (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a apuca, a stăpâni.
- (v.refl.) a-și mări averea; a se îmbogăți.
- (v.tranz.) (despre corpuri) a umple un spațiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa.
- (despre numere) a include, a conține în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă.
- (v.refl.) a intra de... ori (în alt număr).
- (despre texte) a fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziția sa...
- (despre epoci istorice sau geologice) a se întinde pe o perioadă de...
cuprins — substantiv
- conținut.
- sumar.
- întindere, suprafață.
- spațiu înconjurător.
- (înv.) loc, ținut.
- (înv.) stăpânire.
- (concr.) proprietate.
- curte întărită a unui castel.
cuprins — adjectiv
- rarîmbrățișat (unul cu altul).
- (pop.) înstărit, bogat.
cuprins — verb
- forma de participiu trecut pentru cuprinde.