Definiția cuvântului „cuibarul”
cuibarul — substantiv
- loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle.
- instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle.
- ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul.
- cuib.
- (fig.) culcuș.
- (fig.) sălaș, locuință; cuib.
cuibarul — substantiv
- forma de singular articulat pentru cuibar.