← cuibărit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cuibărit”

cuibărit — verb

  1. (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
  3. (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
  4. (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
  5. (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
  6. (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.

cuibărit — substantiv

  1. faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările.

cuibărit — adjectiv

  1. (despre păsări) care și-a făcut cuib undeva; care și-a făcut loc în cuibar.
  2. (fig.) (despre oameni și animale) care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc.
  3. (fig.) care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva.