Definiția cuvântului „cuibări”

cuibări — verb

1. (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
2. (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
3. (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
4. (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
5. (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
6. (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.