croncănitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „croncănitul”

croncănitulsubstantiv

  1. faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc.

croncănitulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru croncănit.