cotor (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cotor”

cotorsubstantiv

  1. tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile.
  2. partea de jos a unei tulpini.
  3. cocean.
  4. rest nefolositor dintr-un obiect uzat.
  5. (fam.) mătură foarte uzată.
  6. parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc.
  7. parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței.
  8. (la ființe; rar) partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr.