← copt (toate sensurile)

Definiția cuvântului „copt”

copt — substantiv

  1. faptul de a (se) coace.
  2. persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului.
  3. creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia.

copt — adjectiv

  1. (despre alimente) care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat.
  2. (despre fructe și plante) ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat.
  3. (fig.) (despre acțiuni, situații, condiții etc.) care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)...
  4. (despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) matur, deplin dezvoltat.
  5. (despre abcese, bube etc.) care a făcut puroi și este gata să se spargă.
  6. care aparține copților, care se referă la copți.

copt — verb

  1. forma de participiu trecut pentru coace.

copt — verb

  1. (v.tranz.) a supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat.
  2. (v.refl.) (despre alimente) a deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor).
  3. (v.refl.) (despre fructe, semințe) a ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat.
  4. (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată.
  5. (v.tranz.) (despre soare sau căldură) a face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță.
  6. (fig.) (despre oameni) a ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza.
  7. (v.refl.) (fig.) (despre ființe) a se încinge, a se înăbuși de căldură.
  8. (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi.
  9. (despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) a face puroi.