Definiția cuvântului „conacul”
conacul — substantiv
- casă boierească la țară, pe o moșie.
- reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial.
- (înv.) loc de popas; popas.
- distanță de la un loc de popas la altul.
- interval de timp egal cu o jumătate de zi.
conacul — substantiv
- forma de singular articulat pentru conac.