coma (toate sensurile)

Definiția cuvântului „coma”

comasubstantiv

  1. (fiz.) aberație a sistemelor optice care constă în apariția unei imagini în formă de cometă.
  2. aberație a lentilelor electronice, caracterizată prin apariția unei estompări spre periferia imaginii.

comasubstantiv

  1. pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli.
  2. (impr.) agonie.
  3. cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respira.
  4. (germanism, reg.) virgulă.