cobaltul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cobaltul”

cobaltulsubstantiv

  1. (chim.) element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc, cu numărul atomic 27 și simbolul Co.
  2. (spec.) vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt.

cobaltulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cobalt.