(la sg.) varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare.
coarnele — substantiv
(zool., la animalele cornute) fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor.
(p.anal.) fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.
(la sg.) substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).
(la pl.) nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn.
(spec.) corn sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor.
(la sg.) denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn.
(spec.) obiect făcut din corn sau în formă de corn, în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; (p.ext.) conținutul acestui obiect.
(gastr..) produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.
(reg.) colț, ungher, margine.
(înv.) aripă de oaste, de tabără.
(și în sintagma corn de vânătoare) instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
(muz.) instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal.
(la pl.) căpriorii casei.
(bot.) (Cornus mas) arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit.