coadă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „coadă”

coadăsubstantiv

  1. apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui.
  2. partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.).
  3. păr (de pe capul femeilor) crescut lung și apoi împletit; cosiță.
  4. parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. peduncul.
  5. partea dinapoi (prelungită sau care se târăște pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă.
  6. prelungire luminoasă a cometelor.
  7. fâșie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menține echilibrul în aer.
  8. parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner.
  9. partea terminală a unui lucru sau, (p.gener.), a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârșit, extremitate.
  10. partea unde se îngustează un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleșteu.
  11. șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva, undeva.