Definiția cuvântului „cloacă”
cloacă — substantiv
- canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
- (adesea fig.) băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
- cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.
cloacă — substantiv
- forma de singular articulat pentru cloacă.