Definiția cuvântului „clefăit”
clefăit — verb
- a mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
- (v.intranz.) a deschide și a închide gura plescăind.
- (v.intranz.) (fig.) a vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
- (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi.
clefăit — substantiv
- faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.