formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie.
muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc.
clacă — verb
(v.intranz.) (despre sportivi) a suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort.