Definiția cuvântului „ciuf”
ciuf — substantiv
- smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte).
- nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, (p.ext.), cu aspect neîngrijit.
- numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez.
- (reg.) om batjocoritor.
- (reg.) persoană depravată.
- vagabond.
- om mândru.
- persoană urâtă.
- drac.