cheie (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cheie”

cheiesubstantiv

  1. obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt.
  2. (fig.) procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare.
  3. unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele.
  4. mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coarde le unor instrumente muzicale.
  5. (muz.) semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note.
  6. (la pl.) vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime.