← cailor (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cailor”

cailor — substantiv

  1. (zool.) (Equus caballus) animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune; (p.restr.) armăsar castrat.
  2. (p.ext.) nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal.
  3. aparat de gimnastică.
  4. piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal.

cailor — substantiv

  1. fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum.
  2. (art.; urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi.
  3. arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă.
  4. element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină.
  5. succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități.
  6. călătorie.
  7. distanță, depărtare.
  8. (fig.) direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.
  9. metodă, mijloc, modalitate, procedeu.

cailor — substantiv

  1. forma de genitiv-dativ plural articulat pentru cal.
  2. forma de vocativ plural pentru cal.

cailor — substantiv

  1. forma de genitiv-dativ plural articulat pentru cale.
  2. forma de vocativ plural pentru cale.