Definiția cuvântului „căpcăun”

căpcăun — substantiv

1. ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni.
2. (fig.) epitet dat unui om rău, crud, sălbatic.