cântărețul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cântărețul”

cântărețulsubstantiv

  1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
  2. persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
  3. poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

cântărețulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cântăreț.