bătătorul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bătătorul”

bătătorulsubstantiv

  1. băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf.
  2. suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc.
  3. băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău.
  4. parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate.
  5. scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină.

bătătorulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bătător.