Definiția cuvântului „bătucit”
bătucit — verb
- (v.tranz.) a bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul.
- refl. a se îngroșa, a se acoperi cu bătături.
- (v.refl.) (despre fructe) a se lovi, a se zdrobi.
bătucit — adjectiv
- (despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) îndesat, bătătorit; (p.ext.) pe care se umblă mult.
- cu pielea îngroșată, cu bătături.