Definiția cuvântului „bănui”

bănui — verb

1. (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
2. (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
3. (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
4. (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.