← bănatul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bănatul”

bănatul — substantiv

  1. provincie sau ținut administrat de un ban.

bănatul — substantiv

  1. (reg.) stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău.
  2. supărare, necaz, ciudă.
  3. învinuire, reproș, imputare.

bănatul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru banat.

bănatul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bănat.