← bâtul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bâtul”

bâtul — substantiv

  1. bucată de lemn lungă și subțire.
  2. (adverbial) drept țeapăn, rigid.
  3. (fig.) lovitură cu bățul.
  4. piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc.

bâtul — substantiv

  1. bunic.

bâtul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru băț.

bâtul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bât.